Tichi, tichi, fara dintzi...

Pentru Victor...victor...victor... si pentru toti cititorii mei...mei...mei... va spun bun gasit din nou. Gasit pe ecran ca ne gasim de obicei in parc. Tata are o vorba: errare humanum est (stapanesc printre altele si limba latina, da, nu va mirati). Ziceam eu in postul trecut, ca, din calculele mele, ar fi trebuit sa am un fratior. M-am inselat. Voi avea o fratioara. Pagini de calcule gresite din cauza unui cromo-nu-stiu-cum. Ma rog.

Altfel, sa stiti ca sunt bine. Am fost plecat la bunici la Bucuresti (bo'erie, nu alta), ba chiar si la strabunici la Banat. Din ce am inteles, strabunicul a fost bebe ca mine acum multi, multi ani (cca √8649 la numar). Din pacate nu mai are cum sa adauge ani la varsta lui...a ramas pe mine sa il ajung din urma...

Deci, ca sa zic ca la Buftea, e multe de povestit. Ultima isprava v-o relatez: carevasazica, ieri noapte, adica pe la 7 dimineata, i-am facut o surpriza lui tata (adica, celuilalt tata...ca eu ii zic si mamei tot "tata" ca imi place cum suna): m-am dat jos din pat (nu spui cum...secret) si m-am pus sa dorm in continuare pe covor langa un cutzu mare de plus, cu labutza lui in bratze. Si am dormit asa comod inca 1 ceas si ceva. Eh, ia incercati si voi acrobatia asta. Sa vedeti sperieti pe parinti. Gwa-ha-ha!

Va tzuc.

Din cauza vitezei de revoluție a Terrei la fiecare 4 ani se adaugă o zi.

Cheratina e o substanta minune - zice tati meu. Face ca părul meu să fie mătăsos și fără hedenșoldărs. De mic părul meu a tot crescut nestingherit. Până azi 29 februarie, când mami a tăiat un pic din bretonel. Căci devenea prea lung și îmi intra in ochi. Așa cum zice și bunicu' de prin zonă, confirm: "păru' prost părăsește capu' deștept!" Care ultima parte din propoziție recunoașteți că e tare adevărată în cazul meu. Asta fără să mă laud, căci după cum știți nu pot vorbi pe înțelesul oamenilor mari.

În altă ordine de idei mă gândesc că azi e o zi unică în viața mea, deoarece următorul 29 februarie o să mă prindă cu barbă albă. Glumesc. O să am 5 ani și un pic, Jesu juvet. Ăla micu', frățiorul (dă Doamne să fie băiat ca mine!) o să aibă 3 ani și câteva luni, Jesu juvet. Da, da....nu râdeți domnilor...următorul an bisect va fi cu surprize. Care surprize se făuresc de pe acum.

Ție ce-o să-ți aducă următorul 29 februarie? Faci jumi-juma cu mine din ce primești?

Wind...of change

Vânt. Vrac. Mă rog, gata cu cuvintele misterioase: am varicelă :( Dap, la anișorii mei puțini sunt răpus de boală. Dar nici eu nu mă dau bătut cu una cu două, și - Jesu juvet - voi răpune boala. Joi voi fi înapoi în Buftea - asta pt fani - dar nu voi putea să ies pt autografe până nu îmi trece. Accept însă comentarii de susținere pe blog.

Oh my, cruel world! De ce există boli pe lumea asta? De unde vin ele? Cine le-a adus? Pandoraaaaaaaaaaaa! Sau poate n-o fi ea de vină....Da' chiar, știe vreunul din fani de unde până unde a apărut suferința pe lume? E de la început? Are vreun sfârșit? Io-s mic și nu știu, poate mă luminează cineva cu un comentariu înțelept.

Mă duc să mă cuchi.

Ferocious tiger

Yep. Sunt un mic tigru. Mi-au ieșit 2 colțișori, gwa-ha-ha-ha. Așa că păziți-vă bunurile, deoarece tot ce prind duc la botic. La asta contribuie și viteza uimitoare de deplasare în poziție bipedă. Plus agerimea moștenită de la...mama....și de la tata....care mă ajută să găsesc tot feluri de lucrui interzise în casă. Cum ar fi peria de curățat toaleta. Fascinant obiect. Sau cutia de medicamente zornăitoare. Nu mai zic de cărți, cărora nu știu de ce tata le găsește locul pe rafturi când eu cred că ar sta mai bine pe jos.

Acum mă voi retrage. Cei care vor să mă caute mă găsesc pe unul din mobilele părinților. Nu vă faceți probleme utilizez de mult telefonul mobil. Chiar l-am sunat pe bunicul de la Zalău zilele astea. Io cu mânuța mea dolofană.

Pa-pa-pa-pa-pa!