fiul e pe fir

Eu sunt fiul. Firul nu e deloc. Si asta pentru ca astazi am initializat prima convorbire fara fir (ma rog, cu destinatar care sa si raspunda...). Si acum faptele: am pus mana azi pe telefonul maichii, ala cu taci-scrin. Degetelul meu finutz l-a deblocat cu usurinta, iar apoi printr-o combinatie bine aleasa de "touch" am apelat ultimul numar format. Cine va fi la capatul celalalt al firul? Va fi Pati oare (ca de atatea ori), sau bunu' Simi de la Zalau, sau...ah, iata ca suna...a cui e vocea? Mama ma intrerupe din identificare, insa apuc sa imi dau seama, cat sa ii zic mamichii: "vorbesc cu tati, vorbesc cu tatiii!" Aflu ca tati e la lucru, si ca face piese. De care? Diverse. Desigur nu scap de intrebarile cu mancarea, cu "vezica", cu "ce face Pati". Raspund cu dibacie la toate, iar apoi cedez receptorul GSM Patriciei din preajma. Desigur, ea ii povesteste de ale ei, nu pot sa va spun aici (cuvinte complexe) si apoi incheiem. Asa ca, fiti pe faza, don't call...we'll call you! Acum stim cum...minute sa fie!

oca revine in fortza!

salutare planeta! revin dupa mai mult de 1 an din calatoria facuta prin viata, si ma odihnesc un pic si in acest url simpatic care imi apartine. multe ar fi de povestit (da, da, ....nu va minunati am invatat sa vorbesc in acest rastimp). dar am de facut un puzzle cu animale - imi place tare mult sa fac puzzle-uri asa ca va spun numai ultimele stiri.

facura ce facura parintii si ma dadura la gradinitza. ceea ce pot sa zic ca a fost o idee buna. am invatzat o multime de lucruri faine pana acum, copiii sunt "shupel", toti baietii fiind, desigur, fratiorii mei. asta pentru ca acasa nu am fratior, asa cum v-ati fi putut astepta citind postarea precedenta, ci surioara: Pati.

cine spune ca la "gladi" se strica copiii, ca sunt luati de langa sanul iubitor al mamei si bratul ocrotitor al tatalui se inseala. eu am reusit chiar sa dorm in alt pat decat al meu de acasa, e drept, cu pernitza de acasa si pinguinul preferat si am reusit pentru prima data sa vad de unul singur fundul farfuriei. nu stiam ca daca mananci cu mana (nu asta, cealalta mana...dreapta) singur, la un moment dat farfuria se goleste. ei bine, la gradi am aflat asta. Tot la gradi am invatzat ca daca vreau ceva trebuie sa ridic mana cu 2 sau 3 degete in sus. asta pentru ca peste tot la gradi exista un tavan intermediar invizibil care are multe, multe butoane rosii de chemat stewardesa, pardon, doamna educatoare. am constatat ca daca nu apesi butonul rosu de pe tavan doamna nu raspunde.

mda. cam atat. ma intorc la puzzle-ul meu. Pati? Doarme de juma de ora, mai fac si eu un puzzle si apoi ma duc sa ma culc, cu tati citindu-mi o poveste. Va pup!

Tichi, tichi, fara dintzi...

Pentru Victor...victor...victor... si pentru toti cititorii mei...mei...mei... va spun bun gasit din nou. Gasit pe ecran ca ne gasim de obicei in parc. Tata are o vorba: errare humanum est (stapanesc printre altele si limba latina, da, nu va mirati). Ziceam eu in postul trecut, ca, din calculele mele, ar fi trebuit sa am un fratior. M-am inselat. Voi avea o fratioara. Pagini de calcule gresite din cauza unui cromo-nu-stiu-cum. Ma rog.

Altfel, sa stiti ca sunt bine. Am fost plecat la bunici la Bucuresti (bo'erie, nu alta), ba chiar si la strabunici la Banat. Din ce am inteles, strabunicul a fost bebe ca mine acum multi, multi ani (cca √8649 la numar). Din pacate nu mai are cum sa adauge ani la varsta lui...a ramas pe mine sa il ajung din urma...

Deci, ca sa zic ca la Buftea, e multe de povestit. Ultima isprava v-o relatez: carevasazica, ieri noapte, adica pe la 7 dimineata, i-am facut o surpriza lui tata (adica, celuilalt tata...ca eu ii zic si mamei tot "tata" ca imi place cum suna): m-am dat jos din pat (nu spui cum...secret) si m-am pus sa dorm in continuare pe covor langa un cutzu mare de plus, cu labutza lui in bratze. Si am dormit asa comod inca 1 ceas si ceva. Eh, ia incercati si voi acrobatia asta. Sa vedeti sperieti pe parinti. Gwa-ha-ha!

Va tzuc.

Din cauza vitezei de revoluție a Terrei la fiecare 4 ani se adaugă o zi.

Cheratina e o substanta minune - zice tati meu. Face ca părul meu să fie mătăsos și fără hedenșoldărs. De mic părul meu a tot crescut nestingherit. Până azi 29 februarie, când mami a tăiat un pic din bretonel. Căci devenea prea lung și îmi intra in ochi. Așa cum zice și bunicu' de prin zonă, confirm: "păru' prost părăsește capu' deștept!" Care ultima parte din propoziție recunoașteți că e tare adevărată în cazul meu. Asta fără să mă laud, căci după cum știți nu pot vorbi pe înțelesul oamenilor mari.

În altă ordine de idei mă gândesc că azi e o zi unică în viața mea, deoarece următorul 29 februarie o să mă prindă cu barbă albă. Glumesc. O să am 5 ani și un pic, Jesu juvet. Ăla micu', frățiorul (dă Doamne să fie băiat ca mine!) o să aibă 3 ani și câteva luni, Jesu juvet. Da, da....nu râdeți domnilor...următorul an bisect va fi cu surprize. Care surprize se făuresc de pe acum.

Ție ce-o să-ți aducă următorul 29 februarie? Faci jumi-juma cu mine din ce primești?

Wind...of change

Vânt. Vrac. Mă rog, gata cu cuvintele misterioase: am varicelă :( Dap, la anișorii mei puțini sunt răpus de boală. Dar nici eu nu mă dau bătut cu una cu două, și - Jesu juvet - voi răpune boala. Joi voi fi înapoi în Buftea - asta pt fani - dar nu voi putea să ies pt autografe până nu îmi trece. Accept însă comentarii de susținere pe blog.

Oh my, cruel world! De ce există boli pe lumea asta? De unde vin ele? Cine le-a adus? Pandoraaaaaaaaaaaa! Sau poate n-o fi ea de vină....Da' chiar, știe vreunul din fani de unde până unde a apărut suferința pe lume? E de la început? Are vreun sfârșit? Io-s mic și nu știu, poate mă luminează cineva cu un comentariu înțelept.

Mă duc să mă cuchi.

Ferocious tiger

Yep. Sunt un mic tigru. Mi-au ieșit 2 colțișori, gwa-ha-ha-ha. Așa că păziți-vă bunurile, deoarece tot ce prind duc la botic. La asta contribuie și viteza uimitoare de deplasare în poziție bipedă. Plus agerimea moștenită de la...mama....și de la tata....care mă ajută să găsesc tot feluri de lucrui interzise în casă. Cum ar fi peria de curățat toaleta. Fascinant obiect. Sau cutia de medicamente zornăitoare. Nu mai zic de cărți, cărora nu știu de ce tata le găsește locul pe rafturi când eu cred că ar sta mai bine pe jos.

Acum mă voi retrage. Cei care vor să mă caute mă găsesc pe unul din mobilele părinților. Nu vă faceți probleme utilizez de mult telefonul mobil. Chiar l-am sunat pe bunicul de la Zalău zilele astea. Io cu mânuța mea dolofană.

Pa-pa-pa-pa-pa!

Erea sa se acreasca blogishoru'

Si uite cum dupa primul post (de lapte, desigur) mi-a aparut si cel de-al doilea articol. Tot de lapte. Descopar apartamentul. Mama sau tata nu au nici o sansa sa stea in alta camera cat ma aflu la sol. Transmisia 4x4 functioneaza deocamdata tare bine.

Ma fascineaza camera cu pianul. Mam zice ca m-am mai inaltat. Nu stiu ce inseamna aia. Tot ce constat e ca reusesc sa ajung sa apas cu degetul pe clape. Si clapele fac zgomot placut. Tata zice ca imi plac sunetele disarmonice. :|

Incep sa-mi fac idee cum citesc oamenii in Braille (:D am vocabular dezvoltat). Se ia bucata de foaie si se strange tare...tare...in mana stanga. Apoi se trece foaia in mana dreapta si se repeta procesul. Nu toate foile sunt in Braille si de aia nu se lasa usor citite - sunt legate una de alta intr-o...carte. Astea nu imi plac. Chiar azi am aruncat vreo 2 astfel de carti in recipientul (:D v-am zis...am vocabular) ala care are mereu un pic de apa in el. Habarnam de ce mama a venit repede sa le scoata.

Nu stiu de ce parintii dorm intre 3 si 4 AM. Eu gasesc ca e un act de responsabilitate sa ma trezesc, sa verific daca e toata lumea prin preajma, casa incuiata, centrala functionala, biberonul in proximitate, nu-i asa? Eh, ce s-ar face oamenii mari daca n-ar fi copiii...

Prind ocazia sa-mi arat stima pentru toti prietenii mei, iar astazi urarile speciale merg - de la nepotul mamei lu' Adriana Murariu - catre Matei a' Florii: Benedictus es!

Va pup!