Tichi, tichi, fara dintzi...

Pentru Victor...victor...victor... si pentru toti cititorii mei...mei...mei... va spun bun gasit din nou. Gasit pe ecran ca ne gasim de obicei in parc. Tata are o vorba: errare humanum est (stapanesc printre altele si limba latina, da, nu va mirati). Ziceam eu in postul trecut, ca, din calculele mele, ar fi trebuit sa am un fratior. M-am inselat. Voi avea o fratioara. Pagini de calcule gresite din cauza unui cromo-nu-stiu-cum. Ma rog.

Altfel, sa stiti ca sunt bine. Am fost plecat la bunici la Bucuresti (bo'erie, nu alta), ba chiar si la strabunici la Banat. Din ce am inteles, strabunicul a fost bebe ca mine acum multi, multi ani (cca √8649 la numar). Din pacate nu mai are cum sa adauge ani la varsta lui...a ramas pe mine sa il ajung din urma...

Deci, ca sa zic ca la Buftea, e multe de povestit. Ultima isprava v-o relatez: carevasazica, ieri noapte, adica pe la 7 dimineata, i-am facut o surpriza lui tata (adica, celuilalt tata...ca eu ii zic si mamei tot "tata" ca imi place cum suna): m-am dat jos din pat (nu spui cum...secret) si m-am pus sa dorm in continuare pe covor langa un cutzu mare de plus, cu labutza lui in bratze. Si am dormit asa comod inca 1 ceas si ceva. Eh, ia incercati si voi acrobatia asta. Sa vedeti sperieti pe parinti. Gwa-ha-ha!

Va tzuc.