infractorus timpurius

Noaptea se lasase peste micul orasel de provincie. Din cand in cand, doua geni de lumina mai brazdau drumul national unu a. La bordul unui vehicul al carui propietar nu era, Paual-Lengels era dus de 2 cetateni onesti la nou-deschisul magazin Plus din localitate. Niciunul din cei doi, care - de convenienta - jucau rolul de parinti, nu banuiau ce va comite tanarul pasager.

Iata-l inauntru. Cumparaturile decurg perfect pana in momentul in care cei doi parinti se indreapta spre zona caselor de marcat. Paual-Lengels stie, si in curand se convinge, ca vigilenta celor doi se apropie de pragul minim. Produsele sunt asezate unul cate unul pe banda de marcat, cu eticheta inspre casiera. Parintii sunt prinsi de procesul capitalist de achizitie de bunuri contra bancnote. Paual-Lengels se strecura pe randul urmator, unde casiera lipsea. Cuprinse cu privirea intreaga scena ce se desfasura inainte-i: de la stanga la dreapta = Mentos, TicTac, ciocolatele carora nu le stia numele si alte goodies. O, o! Parintii aproape au terminat...trebuie sa se grabeasca. Inhata la repezeala articolul de la ora 12: TicTac. Yes! TicTac e unul din articolele favorite. Ups, e sigilat! Ce sa faca? Rupse sigiliul fara remuscari...si repozitiona cutia pe axa Sus-Jos, cu capacul in jos...in curand isi va umple gurita cu multi TicTac...cand...

Stupoare! Fu surprins exact in momentul subtilizarii primului TicTac de "tata". Esec total. Paual-Lengels este anihilat. Dar ce-i asta? "Tata" ia cutia si ii da voie sa ia o pastila. He-he...batranul e milos din fire deci. Fara sa faca nazuri inhata o pastiluta de TicTac. Total victory!

Insa, in timp ce astepta linistit cu TicTac-ul in gurita incarcarea caruciorului, simti un val de menta coplesindu-l...o nu!...nu d-asta...voia d-ala de portocale...asta alb e de menta...nu e bun...Ah, bine a zis Bruce Wayne: crime doesn't pay!

fiul e pe fir

Eu sunt fiul. Firul nu e deloc. Si asta pentru ca astazi am initializat prima convorbire fara fir (ma rog, cu destinatar care sa si raspunda...). Si acum faptele: am pus mana azi pe telefonul maichii, ala cu taci-scrin. Degetelul meu finutz l-a deblocat cu usurinta, iar apoi printr-o combinatie bine aleasa de "touch" am apelat ultimul numar format. Cine va fi la capatul celalalt al firul? Va fi Pati oare (ca de atatea ori), sau bunu' Simi de la Zalau, sau...ah, iata ca suna...a cui e vocea? Mama ma intrerupe din identificare, insa apuc sa imi dau seama, cat sa ii zic mamichii: "vorbesc cu tati, vorbesc cu tatiii!" Aflu ca tati e la lucru, si ca face piese. De care? Diverse. Desigur nu scap de intrebarile cu mancarea, cu "vezica", cu "ce face Pati". Raspund cu dibacie la toate, iar apoi cedez receptorul GSM Patriciei din preajma. Desigur, ea ii povesteste de ale ei, nu pot sa va spun aici (cuvinte complexe) si apoi incheiem. Asa ca, fiti pe faza, don't call...we'll call you! Acum stim cum...minute sa fie!

oca revine in fortza!

salutare planeta! revin dupa mai mult de 1 an din calatoria facuta prin viata, si ma odihnesc un pic si in acest url simpatic care imi apartine. multe ar fi de povestit (da, da, ....nu va minunati am invatat sa vorbesc in acest rastimp). dar am de facut un puzzle cu animale - imi place tare mult sa fac puzzle-uri asa ca va spun numai ultimele stiri.

facura ce facura parintii si ma dadura la gradinitza. ceea ce pot sa zic ca a fost o idee buna. am invatzat o multime de lucruri faine pana acum, copiii sunt "shupel", toti baietii fiind, desigur, fratiorii mei. asta pentru ca acasa nu am fratior, asa cum v-ati fi putut astepta citind postarea precedenta, ci surioara: Pati.

cine spune ca la "gladi" se strica copiii, ca sunt luati de langa sanul iubitor al mamei si bratul ocrotitor al tatalui se inseala. eu am reusit chiar sa dorm in alt pat decat al meu de acasa, e drept, cu pernitza de acasa si pinguinul preferat si am reusit pentru prima data sa vad de unul singur fundul farfuriei. nu stiam ca daca mananci cu mana (nu asta, cealalta mana...dreapta) singur, la un moment dat farfuria se goleste. ei bine, la gradi am aflat asta. Tot la gradi am invatzat ca daca vreau ceva trebuie sa ridic mana cu 2 sau 3 degete in sus. asta pentru ca peste tot la gradi exista un tavan intermediar invizibil care are multe, multe butoane rosii de chemat stewardesa, pardon, doamna educatoare. am constatat ca daca nu apesi butonul rosu de pe tavan doamna nu raspunde.

mda. cam atat. ma intorc la puzzle-ul meu. Pati? Doarme de juma de ora, mai fac si eu un puzzle si apoi ma duc sa ma culc, cu tati citindu-mi o poveste. Va pup!