Erea sa se acreasca blogishoru'

Si uite cum dupa primul post (de lapte, desigur) mi-a aparut si cel de-al doilea articol. Tot de lapte. Descopar apartamentul. Mama sau tata nu au nici o sansa sa stea in alta camera cat ma aflu la sol. Transmisia 4x4 functioneaza deocamdata tare bine.

Ma fascineaza camera cu pianul. Mam zice ca m-am mai inaltat. Nu stiu ce inseamna aia. Tot ce constat e ca reusesc sa ajung sa apas cu degetul pe clape. Si clapele fac zgomot placut. Tata zice ca imi plac sunetele disarmonice. :|

Incep sa-mi fac idee cum citesc oamenii in Braille (:D am vocabular dezvoltat). Se ia bucata de foaie si se strange tare...tare...in mana stanga. Apoi se trece foaia in mana dreapta si se repeta procesul. Nu toate foile sunt in Braille si de aia nu se lasa usor citite - sunt legate una de alta intr-o...carte. Astea nu imi plac. Chiar azi am aruncat vreo 2 astfel de carti in recipientul (:D v-am zis...am vocabular) ala care are mereu un pic de apa in el. Habarnam de ce mama a venit repede sa le scoata.

Nu stiu de ce parintii dorm intre 3 si 4 AM. Eu gasesc ca e un act de responsabilitate sa ma trezesc, sa verific daca e toata lumea prin preajma, casa incuiata, centrala functionala, biberonul in proximitate, nu-i asa? Eh, ce s-ar face oamenii mari daca n-ar fi copiii...

Prind ocazia sa-mi arat stima pentru toti prietenii mei, iar astazi urarile speciale merg - de la nepotul mamei lu' Adriana Murariu - catre Matei a' Florii: Benedictus es!

Va pup!